Uganda – Paradise and Hell

Una dintre primele tari vizitate este Uganda(decembrie 2009). Pe pagina de facebook am descris albumul Paradise and Hell, asa ca acesta va fi si titlul articolului.  Pentru a ajunge in Uganda, am luat zborul din Bucuresti,  cu escala in Amsterdam, Nairobi, si destinatia Kampala. Primul contact cu lumea africana a fost in aeroportul din Nairobi. Ca si boarding pass ti se dadea un carton, refolosit, inscriptionat cu sigla Kenya Airways, pe care trebuia sa-l dai la urcarea in avion. Zborurile erau anuntate de o persoana care venea in sala de asteptare si striga in intr-o engleza cu un accent greu de descris. Zborul cu Kenya Airways a fost o adevarata placere. Iesirile de urgenta erau blocate de un rand de scaune, ce e drept randul de scaune era format din 2 scaune in loc de 3 cat aveau celelalte randuri (O persoana voluminoasa cu greu se strecura printre scaune). Avionul scartaia din toate incheieturile. Sincer nu inteleg de ce se mai chinuiau sa ne mai aminteasca procedurile de urgenta. Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns cu bine. Cand am ajuns in Kampala, am fost asteptati la scara avionului de catre o persoana cu o plancarda, pe post de autobuz, care ne ghida de pe pista aeroportului catre intrarea in aeroport. Daca erau mai multe avioane, probabil ca am fi facut slalom printre avioane.  Am fost asteptat de catre partenerii unde aveam activitatea si am ajuns cu bine la hotel.  Am fost cazat intr-un complex de apartamente aflat in constructie, imprejmuit cu gard de beton, si cu cioburi de sticla pe deasupra.  

Cat am stat acolo am ajuns sa vad un oras al contrastelor. Am ajuns in cartiere unde apa de la robinet era vanduta la galeata, unde lumea manca cu maxim 1 dolar, la magazine la colt de strada, o mancare traditionala: “Matoke”, pe scurt un tip de banane coapte.

Dar am vazut si cartiere unde luxul era protejat de sarma ghimpata.
Un lucru care mi s-a parut interesant,  taxiul pe motocicleta. Ei il numesc Boda-Boda, denumirea scurta de la Border to Border. Initial acest tip de taxi se facea pe bicicleta si era folosit pentru a trece oamenii intre granitele Kenyei si Ugandei, fara a mai fi nevoie de acte pentru vehicule motorizate.

Ulterior taxiul pe motocicleta a preluat aceasta denumire si a devenit un mijloc de transport foarte popular in orasele aglomerate din Uganda, dar si din tarile din imprejurime. Oare ar merge asa ceva si la noi? Am vazut ca exista si in Anglia.

Sa nu fiti surprinsi daca auziti oameni care vorbesc cu voi vi se adreseaza cu “Mizungu”. In limba Swahili, una dintre multele limbi vorbite in Uganda, mzungu inseamna “cineva care rataceste fara scop” si a devenit un cuvant pentru a descrie “omul alb”.

Capitala Ugandei este asezata langa lacul Victoria, unde am avut ocazia sa ajung, si voi avea un articol separat despre acea experienta. Kampala este un oras intr-o continua dezvoltare, la tot pasul se construieste cate ceva. Praful rosiatic,  care pluteste in aer te face sa fii nevoit sa ai o pereche de pantaloni curati in fiecare zi. La fiecare colt de strada vei intalni copii care vor sa le dai bani, sau oameni care vor sa-ti vanda ceva.

Ziua te poti plimba de unul singur fara probleme in zona centrala a Kampalei.  Seara mai ieseam cu colegii de munca prin diverse cluburi locale. N-au fost probleme, desi nu e  recomandat sa mergi de unul singur pe strada noaptea. Oamenii sunt pragmatici, tot timpul vor sa-ti vanda ceva sau sa faca o combinatie, noroc ca mai stim si noi cum sta treaba. Te poti intelege usor, limba oficiala in Uganda este engleza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *